Vastul teritoriu Maya cuprindea odinioară teritoriul a cinci state moderne – Mexic, Guatemala, Belize, Honduras şi El Salvador. Această civilizaţie a înflorit în trei perioade distincte: pre-clasică, clasică şi post-clasică, din anul 2400 î.Hr. până în secolul XV d.Hr. Ştim că a fost o societate dezvoltată care a creat o artă sofisticată, a cunoscut matematica, şi-a creat propriul sistem de scriere, avea cunoştinţe avansate de astronomie. Erau agricultori pricepuţi, artizani şi arhitecţi pricepuţi, iar oraşele lor au înflorit în pădurea tropicală. Dar, de asemenea, ştim că erau adepţii practicilor brutale, iar în societatea lor exista violenţă, sclavie şi haos. Pentru a afla mai multe despre populaţia Maya şi de ce sofisticata lor civilizaţie a cunoscut declinul şi a dispărut, Mel Gibson, Farhad Safinia şi întreaga echipă de producţie a filmului APOCALYPTO au colaborat cu câţiva arheologi, printre care şi consultantul principal al filmului, Dr. Richard D. Hansen, un explorator al zilelor noastre care a excavat o reţea masivă formată din 26 de oraşe antice mayaşe, îngropate sub jungla din Guatemala. Pentru Hansen, realizarea filmului APOCALYPTO nu a însemnat doar recrearea realistă a ceea ce ar fi putut fi în vremea mayaşilor, dar şi explorarea modului în care o societate atât de puternică s-a putut autodistruge. “Am simţit că Mel Gibson era într-adevăr interesat nu doar de realitatea acestei civilizaţii, ci şi de elementele care au dus la sfârşitul ei. Este o poveste care trebuie spusă. Dacă o societate nu învaţă din istoria ei, s-ar putea să fie forţată să o repete.”, avertizează Hansen.. . Hansen i-a arătat lui Gibson cât de împlinită ajunsese societatea Maya în perioada clasică. “Ceea ce este fascinant la civilizaţia Maya este modul în care au fost în stare să dezvolte structurile sociale la un nivel nou pentru emisfera apuseană.”, explică Hansen. “In perioada clasică, oraşe uriaşe înfloreau peste tot, iar o serie de mici oraşe erau răspândite în jurul lor, alimentând marile oraşe cu bunurile necesare.” Intr-adevăr, unul din secretele longevităţii acestei civilizaţii a fost agricultura performantă... “Oraşele Maya erau nişte oraşe verzi,” observă Hansen. “Aveau toate resursele pentru a cultiva porumb, fasole, bumbac, cacao şi o serie de fructe tropicale. Iar atunci când ai ce mânca, te poţi concentra pe alte lucruri, cum ar fi astronomia, matematica, muzica, arta, războiul, guvernarea.” Ajunşi la apogeul civilizaţiei lor, mayaşii erau interesaţi în mod special să înţeleagă timpul şi semnificaţia vieţii. “Ciclul temporal se ţesea cu grijă şi era prezent în ideologia, cosmologia şi comportamentul lor. Ciclul vieţii şi ciclul temporal începuseră să fie un model respectat în lumea naturală, dar şi în lumea spirituală.”, observă Hansen. Totuşi, fascinaţia pe care o exercita ştiinţa asupra lor implica şi credinţa în superstiţii şi în influenţa unor forţe invizibile. Ei credeau că lumea este guvernată de zeităţi atotputernice care menţin ordinea, doar dacă fiinţele umane se comportau cum se cuvine şi respectau ritualurile prestabilite şi aduceau ofrande. Orice abatere, avertizau marii preoţi şi regii, genera răzbunare din partea unor zei duşmănoşi, sub forma bolilor, molimelor, secetei, distrugerii recoltelor sau sub forma altor dezastre naturale. Se credea că puternici preoţi mayaşi erau singurii care puteau comunica direct cu zeii şi ei erau cei care supravegheau ofrandele care se aduceau zeilor. Acestea puteau fi de la hrană şi figurine de ceramică până la sacrificii umane pe scară largă, spre sfârşitul perioadei post-clasice. Fiinţele umane erau considerate ofrandele supreme şi se recurgea adesea la ele în speranţa că zeii vor fi domoliţi în vremurile tumultoase. În cele din urmă, nevoia de a captura mai mulţi oameni pentru a-i folosi în sacrificii a dus populaţia maya la războaie frecvente. Sacrificiile presupuneau mult ritual. Victima era dezbrăcată şi pictată cu albastru, iar apoi era întinsă pe un altar de piatră. În final, preotul îi înfigea un pumnal în piept şi îi smulgea inima care încă bătea. Totuşi, mayaşii credeau că victimele sacrificiilor câştigau ceva chiar atunci când îşi dădeau viaţa – intrarea imediată în paradis. “Mayaşii credeau cu tărie în lumea de dincolo şi în viaţa de după moarte.”, spune Dr. Hansen. “Ei credeau că sunt aici pentru un scop anume şi că au un loc unde trebuie să meargă. Considerau că au şansa de a renaşte, concepţie adânc înrădăcinată în ideologia lor.” Gibson a fost fascinat de această dihotomie dintre părţile luminoase şi cele tenebroase din cultura Maya. “In multe privinţe erau atât de sofisticaţi, în altele erau aşa de sălbatici...”, observă el. “Dar un lucru foarte interesant este faptul că pentru ei era foarte clar că societatea lor urma să se ridice şi să decadă. Chiar dacă era vorba de o profeţie sau nu, le era foarte clar că exista o anumită perioadă de timp, de 4-500 de ani în care o societate putea prospera înainte ca totul să se prăbuşească.” Pe măsură ce oraşele mayaşe se dezvoltau, puterea politică a regalităţii şi a preoţilor sporea şi ea. După o vreme, societatea pare să fi devenit tot mai obsedată de ideea de epuizare – se prezerva puterea elitei, erau controlate resursele şi erau manipulate populaţiile prin frică, umilire şi venerare. Conducătorii în mod constant cereau mai mult şi mai bine. Şi toată această creştere de dragul creşterii trebuia să aibă un preţ – căderea uneia dintre cele mai mari civilizaţii pe care le-a cunoscut omenirea. “Găsim aceeaşi poveste în multe culturi din istoria lumii şi chiar şi azi, când asistăm la o degradare a mediului şi a sistemelor sociale care aduce un stres general în societate. Acest tip de stres poate conduce către catastrofe, evenimente tragice în istoria omenirii şi trebuie să învăţăm de la ele.”, spune Dr. Hansen. Probabil că nu a existat o singură cauză a prăbuşirii totale a civilizaţiei Maya. Oamenii de ştiinţă şi arheologii mai degrabă enumeră o serie de cauze inter-relaţionate, cum ar fi defrişarea, problemele climaterice, războaiele susţinute, răspândirea bolilor, pierderea unor rute comerciale importante şi revoltele populare. Fiecare dintre aceşti factori ar fi putut contribui la fracţionarea societăţii. Defrişarea îl interesează în mod deosebit pe Dr. Hansen, care explică cineaştilor cum ar fi putut aceasta să joace un rol major în anihilarea regatelor mayaşe. El a descoperit că în procesul fabricării cimentului folosit pentru construcţia templelor, palatelor, pieţelor şi monumentelor, mayaşii au fost nevoit să apridă focuri pentru a încălzi calcarul. “Probabil că au fost necesare cinci tone de lemn proaspăt pentru a face o tonă de var.”, spune Hansen. “Eu am găsit o piramidă în El Mirador pentru care probabil că s-au sacrificat copaci de pe o zonă întinsă, doar pentru a putea acoperi o clădire. Deci, câte hectare de teren au fost sacrificate pentru realizarea unui oraş mayaş? Construcţiile s-au realizat în locuri diferite, care au creat un dezastru pe scară largă.” El continuă: “Odată ce pomii din pădure s-au dus, lutul s-a scufundat în mlaştini şi astfel a fost greu să se mai practice agricultura. Astfel, nu au mai putut hrăni o populaţie numeroasă, nu au mai putut fi menţinuţi oamenii de ştiinţă, preoţii, astronomii, soldaţii şi tot angrenajul unei societăţi complexe. Pacea şi liniştea au dispărut.” Mult din toate aceste lucruri sunt descrise în APOCALYTPO la nivel vizual, mai degrabă decât prin dialog. Deşi civilizaţia mayaşă a intrat în declin şi a dispărut, populaţia maya nu a s-a dizolvat. Au mai rămas circa 4 milioane de etnici maya, care trăiesc în prezent în Mexic şi America Centrală. Cel mai mare grup este în Yucatec – circa 300,000 în Peninsula Yucatan din Mexic. Aproape de Chiapas, Mexic, trăieşte populaţia Lacandon Maya, care continuă să aibă practici religioase şi culturale din cultura maya străveche. În mod ironic, cei din Lancandon şi alte oraşe Maya se confruntă cu o luptă modernă împotriva celor care încearcă să defrişeze ce a mai rămas din junglele lor sacre. Chiar şi jaguarul, altă dată venerat ca o mare putere în cultura Maya, este acum în primejdie. Realizând filmul APOCALYPTO, Mel Gibson a sperat că va realiza un portret incontestabil al unei societăţi care se îndrepta spre ultimele ei zile, dar el a vrut de asemenea să mai includă un altă concept vital: speranţa. “Povestea lui Jaguar Paw este povestea scânteii de viaţă care există chiar şi într-o cultură moartă.”, spune el. “Orice sfârşit este un nou început.” CRONOLOGIA MAYA 3100 B.C. Potrivit calendarului Maya, a avut loc crearea lumii 2600 B.C. Cultura Maya începe să se formeze pe înălţimile şi câmpiile joase din America Centrală. Sunt stabilite tehnici de cultivare a pământului 1500 B.C. începe perioada pre-clasică pe măsură ce înfloreşte cultura 700 B.C. Apare prima scriere în Mesoamerica 400 B.C. apare calendarul solar Maya din piatră, cel mai timpuriu calendar 300 B.C. Marile oraşe Maya încep să se amenajeze, printre ele fiind şi Tikal, Uaxactun şi El Mirador. Este stabilit sistemul regal de regi şi nobili 200 A.D. Pe măsură ce decade civilizaţia Olmec, Maya devin puterea dominantă în regiune. Începe perioada clasică, o culme a culturii spirituale. 600 A.D. Oraşul Tikal ajunge la o populaţie de 500,000 de oameni, devenind cel mai mare şi mai puternic oraş/stat dub Mesoamerica, însă un eveniment necunoscut distruge chiar puternicul oraş Teotihuacan. 750 A.D. Perioada de război şi tumult duce la declinul comerţului, iar conflictul dintre statele Maya sporeşte. 800 A.D. Multe oraşe Maya mari sunt abandonate, iar puterea trece către est, către oraşe cum ar fi Coba in Mexico. 899 A.D. Tikal este abandonat. 900 A.D. odată cu prăbuşirea marilor oraşe, începe perioada Clasică. Deşi multe orăşele Maya şi-au continuat propriul stil de viaţă, totuşi cultura Maya în următoarele sute de ani se va amesteca cu cultura Toltec. 1517 A.D. Spaniolii ajung în Yucatan, aducând boli care vor ucide 90% din ceea ce rămăsese din populaţia Mayan . deşi cei mai mulţi Maya au fost cuceriţi, mulţi continuă să se revolte împotriva dominaţiei spaniole, care continuă de un secol. 1695 A.D. Sunt descoperite ruinele Tikal de către un preot spaniol. 1697 A.D. Cade şi ultimul oraş maya, Tayasal. 2012 A.D. Pe 22 decembrie se încheie calendarul Maya. Potrivit profeţiei , lumea va fi pentru totdeauna schimbată din pricina unui cutremur serios. GLOSAR DE EXPRESII MAYA DIN FILMUL APOCALYPTO “Fiule, nu-ţi fie frică” (Flint Sky către Jaguar Paw) In Mayan: In waal ma’ saajakta. “Noi căutăm un nou început.” (Fish Hinter cătreto Jaguar Paw) In Mayan: Yan kaxtik tuumben chuunuj. “Viaţa noastră s-a terminat. ” In Mayan: Ak kuxtale’ ts’o’oki “Pământurile noastre au fost distruse” (Fish Hunter) In Mayan: K-lu’uma p’ap’ay xoot ta’abi. “Frica este o boală. Scoate-ţi-o din suflet. ” (Flint Sky către Jaguar Paw) In Mayan: Le saajkilo jump’eel k’oja’anil. Jo’os ta puksi’ik’al. “Am văzut o gaură în Om. Adâncă, asemeni foamei pe care nu o potoleşti niciodată.” In Mayan: Tene’ tin wilaj lu’ulumkabe yaan ti jump’eel noj jool tu puksi’ik’al. Jun’p’eel jool bey wi’ij mun xu’upule. “Du-te în pădure! Aleargă! Nu te uita înapoi.”Go to the forest. Run. Do not look back.” In Mayan: Puuts’ ene’ex tu t’s’u noj k’aax. Ma’ sut ka wiche’ex. “Înalţă-ţi spiritul. Să crezi că ai putere.” In Mayan: Liik’sa wo’ol, tukle’e yaan a muuk’. “Eu sunt Jaguar Paw, fiul lui Flint Sky. Tatăl meu vâna în pădure înaintea mea. Aceasta este pădurea mea. Iar fiii mei vor vâna şi împreună cu fiii lor care încep şi ei să caute prada My Father hunted this forest before me. My name is Jaguar Paw. I am a hunter. This is my forest. And my sons will hunt it with their sons after I am gone.”
